Lacul Rotundu, zonă strict protejată din Delta Dunării

Introducere – Lacul Rotundu

Lacul Rotundu reprezintă o componentă esențială a patrimoniului natural al României, fiind recunoscut ca arie strict protejată în cadrul vastei Rezervații Biosferei Delta Dunării. Această desemnare subliniază valoarea sa ecologică excepțională și necesitatea imperativă a unei conservări riguroase. Statutul său de protecție integrală îl plasează printre cele mai prețioase ecosisteme acvatice din regiune, contribuind semnificativ la biodiversitatea Deltei Dunării.

Statutul de Rezervație Naturală Strictă conferit Lacului Rotundu corespunde categoriei Ia IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), cel mai înalt nivel de protecție. Această clasificare este rezervată zonelor naturale aproape neatinse, gestionate primordial pentru cercetare științifică și monitorizare ecologică. Înființată în 1991 și declarată oficial arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, rezervația are ca scop conservarea ecosistemelor unice și a resurselor genetice într-o stare cât mai puțin perturbată de activitățile umane. Acest regim strict implică restricții semnificative asupra accesului publicului și a activităților umane, acordând prioritate absolută integrității ecologice a sitului.

O caracteristică definitorie a Lacului Rotundu este statutul său de “ultima zonă de acest fel neafectată de îndiguiri” în cadrul complexului lacustru Somova-Parcheș. Acest aspect este de o importanță crucială, deoarece implică faptul că alte zone lacustre similare din regiune au fost supuse unor modificări hidrologice semnificative prin lucrări de îndiguire, adesea pentru extinderea suprafețelor agricole sau controlul inundațiilor. Prin urmare, absența unor astfel de intervenții în Lacul Rotundu îl transformă într-un reper valoros pentru înțelegerea proceselor hidrologice și ecologice naturale specifice zonelor inundabile din Delta Dunării, oferind o perspectivă asupra stării inițiale a ecosistemului înainte de alterările antropice. Această stare aproape virgină îi conferă o valoare inestimabilă pentru studiile științifice și subliniază rolul său critic în conservarea unui exemplu rar și netulburat de lac de luncă.

Caracteristici Geografice și Geomorfologice

Lacul Rotundu este situat în partea nord-vestică a județului Tulcea, în nord-estul Deltei Dunării, pe teritoriul administrativ sud-estic al orașului Isaccea. Se află în proximitatea drumului național DN22, care conectează municipiul Brăila de Tulcea, facilitând accesul la zona adiacentă. Lacul este parte integrantă a complexului lacustru Somova – Parcheș, o zonă de luncă cu o dinamică hidrologică specifică.

Coordonatele geografice aproximative ale Lacului Rotundu sunt 45°13′59″N latitudine nordică și 28°30′58″E longitudine estică. Aceste coordonate precise permit o localizare exactă a ariei protejate în cadrul hărților și sistemelor de georeferențiere.

Din punct de vedere dimensional și al caracteristicilor fizice, Lacul Rotundu se întinde pe o suprafață de 228 de hectare. Fiind un lac de luncă, peisajul său este definit de o fâșie proeminentă de stuf la marginea lacului. Spre vest-sud-vest, o coastă de deal cu o înălțime de aproximativ 50-60 de metri contribuie la diversitatea reliefului înconjurător. Pe alocuri, de-a lungul marginilor lacului și pe canalul care îl conectează cu Lacul Telincea, pot fi observate sporadic plante natante, cum ar fi nuferii. La aproximativ 8 kilometri spre sud se află Dealul Sarica, cu o înălțime maximă de 289 de metri. Spre nord, în direcția Dunării, se remarcă o fâșie lată de stuf și un șir de sălcii de-a lungul malului fluviului, elemente caracteristice peisajului deltaic.

Lacul Rotundu este parte a complexului lacustru Somova-Parcheș, având conexiuni hidrologice cu alte corpuri de apă. La est, este delimitat de Lacul Telincea, iar la vest, se învecinează cu Lacul Saon. Limita sa nordică este definită de marginea nordică a lacului însuși. Această interconectare, alături de absența îndiguirilor, permite un regim hidrologic natural, esențial pentru funcționarea ecologică a lacului. Prezența unei fâșii largi de stuf și a sălciilor de-a lungul malului Dunării indică o zonă ripicolă sănătoasă, care acționează ca o barieră naturală. Această conectivitate naturală și lipsa barierelor artificiale sunt vitale pentru menținerea funcțiilor ecologice ale lacului, în special pentru reproducerea peștilor și pentru avifaună, care depind de fluxul natural al apei și de habitatele asociate. Un astfel de ecosistem, mai robust și mai rezilient, oferă o imagine a modului în care Delta funcționa înainte de modificările antropice extinse, consolidând valoarea sa conservativă.

Biodiversitate și Importanță Ecologică

Lacul Rotundu, prin statutul său de arie strict protejată, susține o biodiversitate remarcabilă, fiind de o importanță ecologică deosebită pentru flora și fauna specifică zonelor umede.

Flora Vegetația din arealul rezervației este adaptată la condițiile specifice ale zonelor umede și la amplitudini mai mari ale undei de viitură. Printre speciile floristice notabile identificate se numără:

• Pipirigul (Juncus gerardii)
• Aliorul de baltă (Euphorbia palustris)
• Pirul de mare (Elymus sabulosus)
• Plante natante, precum nuferii, care apar sporadic pe marginile lacului și pe canalul de legătură cu Lacul Telincea.
• Stuful, care formează o fâșie lată la marginea lacului, contribuind la structura peisajului și la habitatul faunei.
• Sălciile, prezente de-a lungul malului Dunării, adăugând la diversitatea habitatelor lemnoase.

Fauna Lacul Rotundu este deosebit de important pentru avifauna acvatică și pentru populațiile de pești, precum și ca refugiu pentru anumite specii de mamifere.

• Avifauna: Zona lacului prezintă un interes deosebit pentru avifauna acvatică din regiune, servind ca un loc crucial pentru cuibărit, nidificație (reproducere) și hrănire. Este un areal important pentru păsările migratoare și pentru cele care iernează.
• Reproducerea peștilor: Lacul este vital pentru reproducerea mai multor specii de pești, în special pentru platică (Abramis brama). De asemenea, păstrează o ihtiofaună stagnofilă, caracteristică apelor mezotrofe și eutrofe, incluzând specii precum linul (Tinca tinca) și caracuda (Carassius carassius).
• Mamifere: Datorită izolării sale, Lacul Rotundu constituie un loc de refugiu pentru mamifere precum vidra (Lutra lutra), nurca (Mustela lutreola), hermelina (Mustela erminea) și mistrețul (Sus scrofa). Prezența acestor specii subliniază rolul lacului ca sanctuar pentru fauna sălbatică.

În ciuda importanței sale ecologice, Lacul Rotundu este afectat de eutrofizare și de acumulări masive de sedimente. Pe fundul cuvetei lacustre, aceste acumulări generează procese intense de putrefacție, manifestate printr-un mâl gros, de culoare neagră, cu un miros caracteristic de hidrogen sulfurat. Această stare indică o lipsă severă de oxigen în apă. Eutrofizarea, adică îmbogățirea excesivă cu nutrienți, provoacă înfloriri algale, care, la descompunere, consumă oxigenul din apă, ducând la condiții anoxice. Acumularea masivă de sedimente agravează problema, reducând adâncimea apei și oferind mai multă materie organică pentru descompunere, ceea ce epuizează și mai mult oxigenul. Această anoxie amenință direct viața acvatică, în special peștii și nevertebratele bentonice, care sunt surse esențiale de hrană pentru păsări și mamifere. Fenomenul poate duce la mortalitatea peștilor și la o reducere generală a biodiversității acvatice, în ciuda rolului lacului în reproducerea peștilor. Prezența eutrofizării într-o rezervație naturală strictă precum Lacul Rotundu subliniază natura omniprezentă a acestei provocări de mediu, chiar și în zonele cele mai protejate, sugerând presiuni externe dincolo de limitele imediate ale rezervației.

Statutul de Conservare și Provocări de Mediu

Lacul Rotundu este o arie protejată de interes național, cu un statut de conservare deosebit de riguros. Este clasificat ca Rezervație Naturală Strictă de tip mixt, corespunzând categoriei Ia IUCN. Această desemnare este cea mai înaltă formă de protecție, având ca scop prezervarea ecosistemelor și a resurselor genetice într-o stare cât mai puțin perturbată. Lacul Rotundu este o parte integrantă a Rezervației Biosferei Delta Dunării, care la rândul său beneficiază de recunoaștere internațională, fiind inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1991 și desemnată Sit Ramsar (zonă umedă de importanță internațională) din 1991. Lacul Rotundu este una dintre cele 20 de zone strict protejate din cadrul RBDD, acoperind o suprafață de 228 de hectare.

Din punct de vedere istoric, zona Lacului Rotundu a fost inclusă în Rezervația Biosferei Delta Dunării încă din anul 1990, conform Hotărârii Guvernului nr. 248/1994. Această decizie timpurie reflectă o conștientizare îndelungată a valorii sale ecologice și un angajament pentru conservarea sa pe termen lung. De asemenea, Lacul Rotundu face parte din rețeaua ecologică europeană Natura 2000, ca sit de importanță comunitară (ROSCI0065 Delta Dunării) și arie de protecție specială avifaunistică (ROSPA0031 Delta Dunării și Complexul Razim).

În ciuda statutului său de protecție strictă, Lacul Rotundu se confruntă cu provocări ecologice semnificative. Principalele probleme identificate sunt eutrofizarea și acumularea extinsă de sedimente. Aceste fenomene duc la procese intense de putrefacție pe fundul lacului, unde mâlul devine gros, de culoare neagră, și emană un miros caracteristic de hidrogen sulfurat, indicând o lipsă severă de oxigen. Eutrofizarea este adesea rezultatul aportului excesiv de nutrienți (azot și fosfor) din surse externe, cum ar fi scurgerile agricole sau deversările urbane din bazinul hidrografic. Sedimentarea poate fi amplificată de modificări ale utilizării terenurilor, eroziune sau alterări ale regimului hidrologic în zonele învecinate.

Prezența acestor probleme într-o arie cu un statut de protecție atât de înalt, cum este Lacul Rotundu (IUCN Ia), scoate în evidență un paradox al conservării: chiar și cele mai bine protejate ecosisteme pot fi vulnerabile la amenințări care își au originea în afara limitelor lor imediate. Această situație sugerează că amenințările nu provin în primul rând din activități umane directe în interiorul rezervației, unde accesul este restricționat, ci mai degrabă din surse externe, la scară regională sau transfrontalieră. Prin urmare, sănătatea pe termen lung a Lacului Rotundu depinde nu doar de gestionarea internă eficientă, ci și de implementarea unor politici și practici de mediu eficiente la nivelul întregului bazin hidrografic al Dunării și al terenurilor agricole înconjurătoare. Această situație subliniază necesitatea unei gestionări integrate a bazinelor hidrografice și a unei cooperări internaționale pentru a asigura protecția durabilă a unor astfel de ecosisteme valoroase.

Eforturi de Conservare și Studii Științifice în Curs

Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) depune eforturi considerabile pentru monitorizarea și conservarea Lacului Rotundu și a altor zone strict protejate din Deltă.

Acțiuni de Monitorizare ARBDD desfășoară acțiuni regulate de monitorizare pentru a evalua starea de conservare a habitatelor și speciilor. În anii recenți, au fost realizate sute de astfel de acțiuni în zonele strict protejate și în cele de reconstrucție ecologică. De exemplu, în 2024, au fost înregistrate 210 acțiuni de monitorizare în zone de reconstrucție ecologică și 739 de acțiuni de monitorizare a habitatelor, iar în 2023, 208 acțiuni de monitorizare în zone de reconstrucție ecologică și 794 de acțiuni de monitorizare a habitatelor, inclusiv în Lacul Rotundu și în alte zone de interes maxim. Aceste activități sunt esențiale pentru colectarea datelor necesare înțelegerii dinamicii ecosistemului și pentru identificarea timpurie a oricăror modificări nedorite.

Proiecte de Decolmatare și Reducere a Eutrofizării Pentru a combate problemele de eutrofizare și acumulare de sedimente, sunt implementate proiecte active de decolmatare (îndepărtare a sedimentelor) a lacurilor din Deltă. Un exemplu relevant este Proiectul PNRR “Decolmatarea lacurilor din Delta Dunării pentru reducerea eutrofizării și menținerea diversității biologice”, care vizează îmbunătățirea sănătății ecologice a lacurilor afectate, inclusiv a Lacului Rotundu. Aceste inițiative, adesea finanțate prin programe europene, sunt cruciale pentru restaurarea funcțiilor ecologice ale lacurilor și pentru menținerea biodiversității. Lacul Rotundu este menționat în contextul studiilor de evaluare a mediului și a strategiilor de dezvoltare regională, ceea ce confirmă integrarea sa în planurile mai ample de conservare.

Studii Științifice și Inițiative de Cercetare Lacul Rotundu reprezintă un sit de interes deosebit pentru studiul științific și conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini semnificative ale undei de viitură. Studiile științifice sunt efectuate atât înainte, cât și în timpul și după implementarea lucrărilor de conservare, cu scopul de a identifica rapid eventualele efecte nedorite asupra mediului și de a asigura adoptarea unor măsuri de remediere imediate. De asemenea, în regiunea Dobrogei, care include și zone precum Lacul Rotundu, sunt realizate studii comparative privind biodiversitatea costieră, impactul antropic și posibilitățile de conservare și restaurare a habitatelor. Aceste cercetări contribuie la o înțelegere mai profundă a ecosistemului și la dezvoltarea unor strategii de conservare bazate pe dovezi științifice.

Abordarea integrată a conservării, care combină intervențiile directe (precum decolmatarea), monitorizarea constantă și cercetarea științifică, adesea susținută de finanțări naționale și europene semnificative (cum ar fi PNRR), indică o strategie sofisticată și proactivă. Această abordare este esențială pentru abordarea problemelor ecologice complexe, cum ar fi eutrofizarea, care au cauze multiple și necesită eforturi susținute și coordonate. O astfel de strategie marchează o tranziție de la măsuri reactive la o gestionare bazată pe date, fundamentală pentru sustenabilitatea pe termen lung a unui ecosistem atât de valoros.

Informații pentru Vizitatori și Reglementări

Accesul în Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) este reglementat strict pentru a proteja ecosistemele fragile. Vizitatorii trebuie să obțină permise specifice de la Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD). Aceste permise pot fi achiziționate online (https://permise.ddbra.ro/), de la centrele de informare ARBDD din Tulcea, Crișan, Sulina sau Murighiol, sau prin SMS.

Reglementări Stricte pentru Lacul Rotundu (Rezervație Naturală Strictă) Este esențial de înțeles că Lacul Rotundu, având statutul de Rezervație Naturală Strictă de categoria Ia IUCN, se află sub cel mai riguros regim de protecție din Deltă.

Accesul persoanelor neautorizate în această zonă este strict interzis. Scopul principal al acestor zone este cercetarea științifică și monitorizarea, nu turismul general. Activități precum camparea, deranjarea faunei sălbatice, aruncarea gunoaielor sau accesul cu vehicule până la marginea apei sunt interzise. Deși permisele generale de acces în RBDD permit vizitarea unor zone, ele nu acordă dreptul de a intra în zonele strict protejate, cum este Lacul Rotundu. Această distincție este crucială pentru a preveni încălcările accidentale ale reglementărilor și pentru a proteja ecosistemul fragil.

Ghid de Vizitare Responsabilă pentru Delta Dunării (în general) Pentru vizitatorii care explorează zonele permise ale Deltei Dunării, respectarea unor reguli stricte este fundamentală pentru a minimiza impactul antropic:

• Circulația se face exclusiv pe traseele turistice stabilite.
• Este interzisă deranjarea păsărilor, a cuiburilor solitare și a puilor.
• Deșeurile trebuie colectate și transportate în afara rezervației; aruncarea gunoaielor este strict interzisă.
• Tăierea copacilor și culegerea plantelor de orice fel sunt interzise.
• Evitarea zgomotelor puternice pentru a nu perturba fauna.
• Accesul auto până la malul apei în zonele protejate este interzis.
• Observarea păsărilor este recomandată din turnurile de observare special amenajate.
• Pescuitul recreativ/sportiv este permis doar cu permise valide și în zonele desemnate, conform reglementărilor.

Clarificarea distincției dintre permisele generale de acces în Delta Dunării și interdicția strictă de intrare în Lacul Rotundu este crucială. Deși o pagină web care oferă informații detaliate despre Delta Dunării ar include, în mod firesc, detalii despre permise și tarife, este imperativ să se sublinieze că aceste permise nu conferă dreptul de a intra în zonele strict protejate, cum ar fi Lacul Rotundu. Omiterea acestei precizări ar putea duce la încălcări neintenționate ale regulilor de către turiști bine intenționați, rezultând în amenzi pentru vizitatori și, mai grav, în daune ecologice ireversibile pentru rezervație. Prin urmare, comunicarea trebuie să prioritizeze informațiile precise privind conservarea, gestionând așteptările publicului și consolidând statutul de protecție al Lacului Rotundu.

Conservarea Patrimoniului Natural al Lacului Rotundu

Lacul Rotundu se profilează ca o mărturie a biodiversității inegalabile a Deltei Dunării. Statutul său de rezervație naturală strictă, neatinsă de îndiguiri istorice, îl transformă într-un ecosistem de luncă rar și de neprețuit. Rolul său este crucial pentru avifauna acvatică, pentru reproducerea peștilor și ca refugiu pentru specii sensibile de mamifere, consolidându-i valoarea ecologică excepțională.

Provocările continue, precum eutrofizarea și sedimentarea, subliniază necesitatea unor eforturi de conservare susținute și integrate. Acestea includ monitorizarea constantă a stării ecologice, implementarea proiectelor de decolmatare și reducerea eutrofizării, precum și continuarea cercetărilor științifice. Pentru publicul larg, înțelegerea și respectarea reglementărilor stricte de acces sunt primordiale pentru asigurarea conservării pe termen lung a acestui patrimoniu natural fragil și vital. Interacțiunea responsabilă cu Rezervația Biosferei Delta Dunării, prin respectarea tuturor regulilor și obținerea permiselor necesare, contribuie indirect la protejarea celor mai sensibile zone ale sale, inclusiv a Lacului Rotundu.

În ansamblu, Lacul Rotundu servește ca un memento puternic al interconexiunii ecosistemelor și al importanței echilibrului dintre activitatea umană și imperativul conservării naturii. Viitorul său depinde de un angajament colectiv de a proteja nu doar limitele sale imediate, ci și sănătatea ecologică mai amplă a întregii regiuni.